Îmi aduc aminte de vremurile când toată România sărbătorea această zi, de 23 August.
Voiți sau NeVoiți dar bucuroși după bacanalele oficiale când toată lumea era a tuturora, cei în etate, la un mic și o bere, cei mai tineri, la un mic și o bere, copii, se jucau de-a ”țară-țară vrem ostași” și se duceau negocieri fără nici un fel de publicare prealabilă a vreunei intenții, cine cu cine să se țină de mână, pentru a fi lanțul (nu cel de aprovizionare, evident) cât mai indestructibil.
Centralization vs. Decentralization!
I remember the times when all Romania was celebrating this day, August 23rd.
Willingly or unwillingly but happy after official bacchanaliases when the world belongs to everyone, the elderly,with a small and a beer, the youngest, with a small and a beer, children were playing “country-country we want soldiers “and going into negotiations without any prior publication of any intentions for whos holding hands who, to form a chain (not the supply one, of course) as indestructible as possible.
I want to distribute knowledge, procurement knowledge to all the people. Of course, all who are interested in this kind of stuff.
I prepare my Seminar lecture and it seems to be a good point to reffer to all departments implicated in procurement field with the name ”dots”, to asign to each dot an action and to connect this dots into a Procurement Strategy for contracting authorities or even to echonomical operators.
Îmi doresc să răspândesc cunoașterea din achiziții către toți oamenii. Firește, tuturor celor interesați de subiect.
Îmi pregătesc notițele pentru Seminarul ce îl voi susține și m-am gândit că un bun exemplu ar fi să mă refer la departamentele implicate în fenomenul de achiziții cu apelativul de ”puncte”, să îi atribui fiecărui punct o activitate și să unesc fiecare punct ca într-un final să rezulte o Strategie în Achiziții pentru autoritățile contractante și chiar pentru operatorii economici.
And then struggled me / Apoi m-a izbit :
” You can’t connect the dots looking forward; you can only connect them looking backwards. So you have to trust that the dots will somehow connect in your future.
You have to trust in something — your gut, destiny, life, karma, whatever. This approach has never let me down, and it has made all the difference in my life.”
Nu puteți conecta puncteleprivind înainte ; aveți posibilitatea să le conectați doar privind înapoi. Deci, va trebui să ai încredere că punctele se vor conecta cumva într-un fel în viitorul tău.
Trebuie să ai încredere în ceva – în instinctul tău, îndestin, viață, karma, oricear fi. Această abordare nu m-a dezamăgit, șia făcut toatădiferența în viața mea. “
Steve Jobs
This is true in Procurement too.
If I don”t know the implications, if I don”t know their functionalities, if I don”t be there, I can”t connect the dots. I”ve been ther, I”ve done that, put me in the position to look backwards, with no angry
a fabulous drama by John Osborne, in my opinion, which revealed kind of Decalog of the art renaissance (Art of Correct Procurement).
1. writer (CPO) must be ardent of his time,
2. artist (CPO) is committed to his work and not to a political force
3. literature (purchases) must terrify conformism (corruption)
4. major problem of humanity remains the danger of nuclear war,
5. Britain’s (Romania) social institutions are anachronistic,
6. youth (CPO) today is disillusioned and outraged,
7. This youth (CPO) requires a “credo”
8. there is no one who can give him (I know that I gave it already, so much, so come on join me !)
9. scene (procurement field) should be reserved for ordinary people (specialists, procurement experts)
10. The traditional realism (hunger for illicit gain) has not exhausted all the possibilities.
and to know exactly why the dots are connected and why they are connected in this way and not in another.
Așa este și în Achiziții.
Nu poți conecta punctele dacă nu le știu funcțiunea, nu am fost acolo, nu cunosc implicațiile. Am fost acolo, am făcut asta, îmi dă puterea să pot privi înapoi, fără mânie
o piesă de teatru colosală, de John Osborne, după mine de altfel, care dezvăluie un decalog al transformării prin artă (Arta Achizițiilor Corecte) .
1. scriitorul (consilierul in achizitii) trebuie să fie pasionat de timpul său,
2. artistul (consilierul in achizitii) se angajează faţă de opera sa şi nu faţă de o forţă politică,
3. literatura (achizițiile) trebuie să violenteze conformismul (corupția),
4. problema capitală a umanităţii rămâne primejdia unui război nuclear,
5. instituţiile sociale ale Marii Britanii (României) sunt anacronice,
6. tineretul (consilierul in achizitii) de astăzi este deziluzionat şi revoltat,
7. acest tineret (consilierul in achizitii) cere un „credo”,
8. nu există nimeni care să-l poată oferi (eu știu că m-am oferit de mult, hai și tu lângă mine !),
9. scena (achizițiile) trebuie rezervată oamenilor simpli (specialiștilor, experți în achiziții),
10. realismul tradiţional (foamea de câștig ilicit) nu şi-a istovit posibilităţile.
și să știu de ce punctele se unesc în acest fel și nu în altul.
and I will stop here this abstract, like in football we mentioned only the players on the field not the other ones on the bench which are staying there just in case … and we are not talking here about procedures just only about common direct acquisition …
și mă opresc aici cu acet rezumat, unde ca și la fotbal ne referim doar la jucătorii de pe teren, nu și la aceia de pe bancă necesari doar dacă … și nu vorbim aici despre proceduri ci doar despre banala cumpărare directă …
Anyway, after all, the ”Mac” Father – Mr. Steve Jobs, must to be one of us romanian native. He is answered in his Stanford University speech in 2005, at one of the famous Romanian question : ”Q : How are you, are you sitting and thinking ? A : No, I just staying (foolish) !”.
Până la urmă, Părintele ”Mac” – Dl. Steve Jobs, trebuie să fie un român neaoș. El a răspuns în 2005, în cuvântarea sa de la Universitatea Stanford, la celebra întrebare românească : ”Î : Ce faci bade, șezi și cugeți ? R : Nu, numa șed (necugetat) !”
Politetea a fost considerata indispensabila traiului in comun, chiar daca obiceiurile manifestarii ei variau din punct de vedere regional.
Fireste ca, prin repetitie si transmitere din generatii in generatii, normele care tin la baza de o anumita eticheta devin obiceiuri reprezentative ale unor grupe de oameni si chiar ale unor natiuni. Oamenii au obiceiuri bune si rele, iar cum obisnuita este a doua noastra natura, obiceiurile sunt foarte importante pentru convietuire si pentru obtinerea unui echilibru in raporturile sociale.
Se presupune că prima carte de bune maniere a fost scrisă în jurul anului 2400 î.Hr. de către Ptah-hotep, edilul Egiptului. Codul bunelor maniere își are rădăcinile în Antichitate, odată cu dezvoltarea artei oratorice și a teatrului.
În vremurile acelea se punea foarte mare accent pe gesturi, pe miscările corpului, considerându-se deosebit de importante pentru exprimarea nobleții și perfecțiunii spiritului. Gesturile trebuiau să fie moderate, nici foarte iuți, dar nici foarte domoale.
Confuciusconsidera că omul nu se poate purta normal decât utilizând un cod, niște reguli, bunele maniere fiind astfel încorporate de atunci în unele norme sociale.
Mai târziu, în 1922, Emily Post publică lucrarea „Eticheta – în Societate, în Afaceri, în Politică și Acasă”, un bestseller ce a promovat bunele maniere.
Din 1978, Judith Martin (Miss Manners), jurnalist american, răspunde întrebărilor despre etichetă și scrie eseuri pe probleme de maniere, sau clarifică esențialele calități ale politeții.
Aceasta a povesteste într-un interviu din 1995 importanța bunelor maniere: „ Dacă te comporți într-un mod care-i ofensează pe oamenii cu care ai de-a face, aceștia se vor îndepărta de tine. Există o mulțime de oameni care afirmă: Nu ne pasă de etichetă, dar nu putem accepta felul în care așa-și-așa se comportă și nu-l vrem în jurul nostru.” Miss Manners spune care este marele minus al bunelor maniere: „Eticheta nu are mari sancțiuni așa cum are legea. Dar cea mai mare sancțiune pe care o putem aplica este de a nu avea de-a face cu acești oameni și de a-i izola deoarece comportamentul lor este insuportabil.”
In Germania, spre exemplu, s-a renuntat la sarutarea mainii femeilor, dar s-a extins pana la obsesie deprinderea de a fi punctual. Tot aici, cu exceptia meselor oficiale si a cazului cand exista personal de serviciu, invitatii contribuie in comun la debarasarea mesei, la spalarea veselei folosite, fara ca gazda sa se simta in vreun fel jignita.
In Cehoslovacia, unde curatenia apartamentelor este de-a dreptul impresionanta, gazda are intotdeauna pregatita pentru musafiri o adevarata colectie de papuci noi si comozi in care invitatii sa isi odihneasca picioarele.
In Canada, ca si in alte parti, exista obiceiul de a oferi flori in numar par, asa cum la romani un buchet trebuie sa aiba neaparat un numar fara sot de fire, cu exceptia acelora adresate inmormantarilor.
10 De ce !
1) De ce barbatul trebuie sa mearga, alaturi de femeie, pe partea exterioara a drumului?
Originile acestui obicei de buna purtare, dar si de precautie, nu au o incadrare foarte precisa in istorie, dar fac referire la prevenirea expunerii damei in fata eventualelor pericole ce ar putea veni dinspre exteriorul drumului. Unii considera ca astfel, daca un vehicul ar trece in viteza pe drum, foarte aproape de trotuar, barbatul si nu femeia ar fi cel stropit de eventualele balti si noroaie. De asemenea, din acea pozitie, barbatului i-ar fi mai usor sa isi apere compania feminina, trimitand-o mai lesne la adapost si, inca o data, ferind-o de expunerea in calea primejdiei.
Foto : de pe net
2) De ce dau barbatii “noroc” cu mana dreapta atunci cand se intalnesc?
Trebuie mentionat ca in trecut, gestul de a da mana diferea un pic de forma sa de astazi. Barbatii isi prindeau reciproc bratele drepte din zona antebratelor, pentru a pipai atat palma cat si maneca, cautand existenta unei eventuale arme. Sigur ca aceasta putea fi ascunsa in mana stanga, dar cum cei mai multi oameni sunt dreptaci, se considera ca nimeni nu ar risca sa foloseasca mana stanga pentru a injunghia pe cineva. Stangacii erau priviti cu ochi rai, deoarece te puteau injunghia in timp ce iti strangeau mana. Mai mult, in diverse societati medievale, inainte de aparitia hartiei igienice, exista obiceiul ca oamenii sa isi foloseasca mana stanga pentru a se curata la dos. De aceea, aceasta era considerata murdara si, in consecinta, niciodata intrebuintata pentru salut.
Foto : de pe net
3) De ce ridica barbatii palaria atunci cand saluta?
Descoperirea capului denota in sine un gest de smerenie si respect, infatisandu-l pe omul dinainte asa cum este el, la statura cu care a fost inzestrat. Totusi, manifestarea pare sa aiba radacini foarte clare in trecutul nu foarte indepartat al civilizatiei umane, reiterand obiceiul de ridicare a coifului prin care cavalerii, la sfarsitul unui turnir, isi descopereau chipul, spre a fi recunoscuti si adulati de public.
Foto : de pe net
4) De ce barbatul intra primul in restaurant?
Este unul dintre putinele locuri unde “lipsa de politete” este o virtute. Explicatia este simpla. De regula, cand se deschide usa restaurantului, oamenii din local isi vor indrepta privirile spre intrare. Barbatul intra primul, tocmai pentru a feri femeia care il insoteste, de privirile indiscrete. La masa, gentlemanul ii va oferi damei scaunul cu spatele spre sala. Astfel, va putea manca linistita, nederanjata fiind de privirile curiosilor.
Foto : de pe net
5) De ce spunem “Noroc” sau “Sanatate” atunci cand cineva stranuta?
Prezenta acestui gest este discutabila in “topul” de fata, deoarece, conform normelor de buna purtare, daca cineva stranuta in imediata noastra vecinatate, comportamentul corect este ignorarea momentului si evitarea oricarei remarci, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Totusi, in acceptiunea generala, este consideat un gest de buna credinta sa faci aceasta “urare” persoanei ce da semene de guturai.
Originile? Oarecum multiple. In anul 77 d.Hr., oamenii credeau ca stranutul cauzeaza pierderea sufletului sau incetarea batailor inimii, asa ca “Fii binecuvantat!” (“Noroc, sanatate” la romani) era folosita ca o formula menita sa previna aceste nenorociri. In plus, in vremurile de demult, medicina era rudimentara si facuta dupa ureche, oamenii mureau adesea din simple gripe sau raceli si o astfel de urare avea o insemnatate mult mai mare decat astazi, fiind inzestrata, in constiinta oamenilor, cu puteri oarecum vindecatoare.
Foto : de pe net
6) De ce barbatii le ofera flori femeilor?
Explicatia este mai degraba respingatoare, dar se pare ca acest obicei este originar din Evul Mediu. Atunci, igiena corporala era neglijata pentru ca baia era considerata ceva murdar (crestinii disociindu-se de bunele obiceiuri ale romanilor), fiind un eveniment care se intampla aproximativ o data pe an, iar florile aveau menirea de a indeparta izurile neplacute ale doamnelor. Avem de a face, aici, mai mult cu o forma de politete interesata, barbatii facandu-si, mai degraba, lor insisi un serviciu, prin oferirea de flori parfumate femeilor cu mirosuri… tari.
Bineînțeles, în prezent florile nu mai sunt oferite cu același scop, ci sunt oferite în semn de respect și iubire la aniversări și alte evenimente importante.
Foto : de pe net
7) De ce nu trebuie sa ne descaltam atunci cand mergem in vizita si de ce trebuie sa le cerem oaspetilor nostri acest lucru?
Precum in cazul oferirii de flori, si evitarea descaltarii provine tot din Evul Mediu si este un obicei care tine tot de cauza indepartarii eventualelor mirosuri neplacute care ar putea emana din picioarele goale. In plus, invitatul poate avea parte de un accident nefericit, cum ar fi o soseta rupta si degete la vedere, o situtie jenanta pentru toti cei prezenti.
Foto : de pe net
8) De ce barbatul trebuie sa intre primul in taxi?
Poate parea o pornire paranoida, dar raspunsul este: de teama ca nu cumva taximetristul sa porneasca in tromba cu domnita! Perspectiva nu este foarte hilara nici astazi, avand premise plauzibile, insa aceasta precautie isi gaseste o justificare solida in vremurile medievale ale curtezanelor si amorezilor de tip Cassanova. Nu de putine ori, acesti amanti perfecti s-au substituit rolului de birjari ai unor calesti sau trasuri, pentru a le fura aristocratilor, chiar de sub nas, pretuitele “achizitii” feminine. Ca sa evite asemenea surprize neplacute, domnii s-au gandit sa isi dea lor insisi intaietatea la “imbarcari”, tendinta pastrata pana in zilele noastre.
Foto : Mediafax, Cătălin Abagiu
9) De ce punem mana la gura atunci cand cascam?
In afara faptului ca multa lume nu mai are acest bun obicei si ca explicatia sa evidenta este neexpunerea interiorului cavitatii bucale spre vazul tuturor, aceasta grija de a ne acoperi gura atunci cand cascam are la baze o superstitie destul de veche. Ca si in cazul stranutului, si in cel al cascatului oamenii de odinioara vedeau pericolul eliberarii sufletului din corpul uman sau patrunderea necuratului in acesta. De aceea, printr-o metoda pe cat de simpla, pe atat de eficienta, astuparea gurii cu mana inlatura eficient aceste ingrijorari.
Foto : demotivare.com
10) De ce era un mare sacrilegiu ca glezna unei femei sa fie vazuta de un barbat, altul decat sotul sau?
La sfarsitul secolului al XIX-lea, in anumite tari din Europa, se nasteau chiar dueluri pe viata si pe moarte pentru un astfel de eveniment, care astazi pare de-a dreptul ridicol. Cu atat mai caraghioasa pare situatia, cu cat decolteul generos al femeilor, nu doar “avea voie”, dar era musai sa fie arborat fara nicio grija, in toata plenitudinea lui, in vazul lumii… de dragul expunerii bijuteriilor. Piciorul, in schimb, era acoperit intotdeauna cu ciorap, fiind considerat, pe atunci, un fel de organ intim al femeilor, motiv suficient ca surprinderea sa cu privirile sa nasca tragedii.
Secretul unui comportament agreabil si civilizat in societate se poate obtine prin decantarea bunelor obiceiuri filtrate si adaptate de la o generatie la alta. Familia, scoala, anturajul au un rol capital in formarea unei existente normale a oricarui individ. Un adevar cunoscut, dar neasimilat suficient, spune ca drumul libertatii trece prin cultura.
A model displays a creation during the Givenchy Ready-to-Wear Spring-Summer 2006 fashion show in Paris, France, on October 5, 2005. Photo by Nebinger-Orban/ABACAUSA.COM
O.K.
Și care-i legătura cu Arta Achizițiilor Corecte, te vei întreba sau nu.
Citeam în urmă cu o săptămână un articol despre eficientizarea controlului ex-ante ca o măsură prevăzută în Strategia Națională în domeniul Achizițiilor Publice ca acuma să descopăr că Banca Europeană de Investiții (BEI) a semnat un contract de servicii de suport prin consultanță cu Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP) pentru : crearea unei […]
British players were burdened by Brexit. Subconsciously they no longer wanted to be in this championship. Jucătorii englezi au fost împovărați de Brexit.Subconștient ei nu au mai dorit să fie la acest Campionat. Their country no longer wishes to be part of the EU. Still they Remains in Europe (as they say). […]
Calendar of Forthcoming Conferences 23 June 2016 Ovation – 7-8 July, 2016 / Lake Lucerne, Switzerland Designed to drive continuous progress in procurement, Ovation brings together a unique group of global leaders and thinkers to discuss the future of procurement and supply management, in an exclusive, private environment, by invitation only. The 7th International Public Procurement […]
Correct Procurement / Achizitii Corecte 
You must be logged in to post a comment.