Reîntoarcerea la bază – Consilierul de achiziții (publice)

← Academia · English version

IN MEMORIAM

Octavian SLIMAC

În mod discret așa cum a și trăit plin de demnitate, a trecut, în 3 Aprilie 2018, într-o altă etapă a unui Orient cale spre o altă viață, cea de Apoi, unde își are locul in dreapta Tatălui, profesorul, dascălul, matematicianul, cadrul didactic de învățământ superior, distinsul OM, soț iubitor, tată exemplar

Octavian Slimac

Dr. în Probabilități, OCTAVIAN SLIMAC

Un învingător al vieții. Un biruitor al coșmarului deportării, atunci când a purtat în brațe pe cel mai tânăr membru al familiei sale greu încercate ai anilor ‘40. Un viu exemplu de așa DA studenților, colegilor, rudelor. Un OM respectabil și de bune moravuri care a dat, a dăruit, a oferit și nu a cerut.

Despărțirea o anunță cea care i-a fost Parteneră de viață de aproape 66 de ani (pe care i-ar fi împlinit în 2 ianuarie 2019), soție devotată și alături de care au avut împliniri remarcabile, prof. Dr. Volga Slimac, și rodul cel mai important a realizărilor cuplului, soților Slimac, fiul lor dipl. ing. Ovidiu Slimac.

Noi, mamă și fiu știm că soțul și respectiv tatăl, Octavian Slimac, s-a stins liniștit, fără suferință, în brațele celor mai dragi ființe ale lui, soția și copilul său.

Despărțirea însă este dureroasă și nu îl vom uita niciodată și veșnic îl vom avea în suflete și în pomenirile noastre. Despărțirea de cele lumești și intrarea în lumea veșnică a avut loc în Timișoara, la cimitirul din Calea Șagului, capela nr. 2, ora 13:00, în data de 6 decembrie 2018.

Soția, cu sufletul pustiit.
Fiul, împietrit de durere.

Definiție privind consilierul din achizițiile (publice). Descriere.

Un responsabil de achiziții (publice) (CAP – Consilier Achiziții (Publice)) este

  • funcționarul (public) cu cel mai înalt grad de recunoaștere,
  • având o funcție executivă / de conducere, și
  • este responsabil cu toate deciziile legate de achiziționarea de materii prime, bunuri și servicii, pentru cumpărător (autoritatea contractantă).

Consilierul șef de achiziții este responsabil cu gestionarea tuturor deciziilor de cumpărare pentru firmă (autoritatea contractantă). CA(P) gestionează proiecte de cercetare extinse despre o industrie înainte de a lua decizii-cheie în materie de achiziții publice. CA(P) este responsabil pentru gestionarea relațiilor cu furnizorii cheie1 și pentru întregul portofoliu de achiziții al firmei (autoritatea contractantă), de la elemente strategice și co-creație2 până la elemente de tip ”bottleneck” și inventar gestionat de furnizori la consumabile de birou3.

  • De obicei, el administrează o echipă sau un departament de manageri de cumpărare.

De-a lungul timpului, datorită concurenței tot mai mari și globalizării, internaționalizării proceselor de afaceri și fragmentării activităților lanțului de aprovizionare, deciziile și strategiile de achiziții au devenit mai importante în firmele mari. Din cauza unei importanțe sporite a achizițiilor, a fost nevoie de crearea unei poziții care, similar altor poziții de conducere executivă, ar putea contribui la crearea unei valori a companiei prin optimizarea acestei funcții importante în unitate.

Următoarele cerințe dificil de aflat la consilierii de achiziții (publice) au fost identificate într-o sondaj Global CAP 2008 făcut de Cap Gemini:

1. Organizare. Pentru a face față provocărilor globalizării, funcția de achiziții are nevoie de un model organizațional adecvat. Angajații din cadrul acestei funcții trebuie să se adapteze la o dispersie geografică a lanțului de aprovizionare al companiei. Un model sugerat în mod obișnuit este o centralizare și crearea unui departament centralizat de achiziții4 care se ocupă de furnizori la nivel global.

2. Managementul talentelor5. O complexitate sporită și relevanța strategică a activităților lanțului de aprovizionare impune companiilor să dedice mai multe eforturi pentru atragerea, păstrarea și dezvoltarea resurselor umane (talentelor) din domeniul achizițiilor publice.

3. Înțelegerea nevoilor reale de cheltuieli. Importantă pentru un CAP este înțelegerea nevoilor strategice reale ale unei organizații în ceea ce privește managementul cheltuielilor. Capacitatea de economisire a unei companii este direct legată de rentabilitatea acesteia, în măsura în care nu afectează imaginea sau nivelul de calitate al societății. Îmbunătățirea practicilor de achiziții nu implică întotdeauna achiziții de calitate inferioară, dar poate însemna și o îmbunătățire sau o integrare în lanțul de aprovizionare.

Dipl. ing. Ovidiu SLIMAC
Specialist, Expert în Achiziții Publice

Note

1. Vezi Modelul Kraljic ↩

Modelul de portofoliu al achizițiilor Kraljic

2. Ce este co-creația? Descriere ↩

Sursa: https://www.12manage.com/methods_prahalad_co-creation.html

Co-crearea, potrivit C.K. Prahalad și Venkatram Ramaswamy, dereglementarea, piețele emergente, noile forme de reglementare, convergența tehnologiilor și a industriilor și conectivitatea omniprezentă au schimbat multe aspecte ale lumii afacerilor. Și încă provoacă alte schimbări.

Acești factori au schimbat natura consumatorilor. Astăzi, consumatorii sunt informați, în rețea, activi și globali.

Acești factori au schimbat, de asemenea, natura companiilor. În prezent, firmele își pot fragmenta lanțul valoric în moduri care nu a fost posibil înainte. Atât partea fizică, cât și partea non-fizică a corporațiilor (procesele de afaceri și management) pot fi împărțite.

Tendințele de mai sus permit o nouă formă de creare a valorii: Co-Crearea, în care valoarea nu este creată în firmă și apoi schimbată cu clientul, dar în care valoarea este co-creată de firmă și de consumator. Valoarea va trebui să fie creată în comun atât de firmă, cât și de consumator. În sistemul tradițional, în care firmele decid asupra produselor și serviciilor pe care le vor produce, implicit ele decid ce este de valoare pentru client.

În acest sistem, consumatorii au un rol puțin sau deloc în crearea de valoare. În ultimele două decenii, managerii au găsit modalități de a împărți o parte din munca făcută de firmă și a le transmite consumatorilor. Fie că este vorba de auto-checkout, implicarea unui subgrup de clienți în dezvoltarea de produse, sau o serie de variante între ele. Rețineți că co-creația depășește cu mult orientarea spre client.

Conectat la această tendință de creare a produselor, în opinia lui Prahalad, ne îndepărtăm, de asemenea, de la o viziune bazată pe companie și produs asupra creării valorii către o viziune bazată pe experiență asupra co-creării valorii. Interacțiunile de înaltă calitate, care permit unui client individual să co-creeze experiențe unice cu compania, sunt cheia pentru deblocarea noilor surse de avantaj competitiv. Produsele sunt doar un artefact în jurul căruia sunt create experiențe individuale convingătoare.

Originea co-creării. Istorie

Începând cu anii 1990, Prahalad și co-guru Gary Hamel au publicat o teorie influentă a managementului: ‘Competența de bază’. Competențele principale sunt capabilitățile și know-how-ul unic care dau companiei o marcă competitivă.

Pași în co-creare. Proces

Pașii tipici implicați în co-crearea valorii includ:

  1. Definirea obiectivelor clare pentru proiect.
  2. Stabilind cine sunt clienții potriviți să se implice în acest proces. Comparați: modelul Kraljic. Clienții de astăzi ar putea fi diferiți decât clienții de mâine.
  3. Lucrul cu clienții pentru a afla ce doresc cu adevărat să includă într-un produs sau serviciu.
  4. Proiectarea de produse sau sisteme în comun pentru a satisface nevoile clienților. Aceasta include selectarea partenerilor care vor fi incluși în rețeaua dvs.
  5. Decizia cum să fie împărțită valoarea.
  6. Depășirea rezistenței interne la schimbare – în cadrul vânzătorului, al cumpărătorului și al organizațiilor partenere. Acesta este un pas important în asigurarea deținerii controlului.

Limitările co-creării. Dezavantaje

  • Piețele și industriile și companiile, sistemele și oamenii nu se schimbă repede. Deci ar putea dura ceva timp înainte ca întreaga lume să co-creeze.
  • Colaborarea este mult mai dificilă decât concurența.
  • Conceptul este o provocare pentru multe dintre obiceiurile managerilor. Pentru a schimba setarea minților din cadrul unei companii în felul în care gândește un client extern, nu este ușor.
  • Normele contabile care se bazează pe ceea ce o companie ‘deține’, sunt, de asemenea, chestionabile. Legile contabile sunt de asemenea greu de schimbat.

3. Ce este inventarul gestionat de furnizori? Descriere ↩

Inventarul gestionat de furnizori (IF) este o practică a lanțului de aprovizionare în care inventarul este monitorizat, planificat și gestionat de către vânzător în numele organizației consumatoare, pe baza cererii acestuia și a nivelurilor minime și maxime convenite anterior. În mod tradițional, succesul în gestionarea lanțului de aprovizionare derivă din înțelegerea și gestionarea compromisului dintre costul inventarului și nivelul serviciilor. Proiectele IF pot duce la îmbunătățiri în ambele dimensiuni. Cel puțin 2 forme pot fi distinse:

  1. Un distribuitor angro (distribuitor) gestionează nivelurile de inventar pentru un comerciant cu amănuntul. IF în acest context este denumit și răspunsul eficient al consumatorilor (REC). Rețineți că distribuitorul deține în continuare inventarul, deși comanda de reaprovizionare este declanșată de comerciantul cu ridicata.
  2. Un producător gestionează nivelurile de inventar pentru un distribuitor. Rețineți că distribuitorul deține în continuare inventarul, deși comanda de reaprovizionare este declanșată de producător.

IF se bazează pe convingerea că părțile furnizoare sunt într-o poziție mai bună de a gestiona inventarul, deoarece au o cunoaștere mai bună a capacităților de producție a mărfurilor și a timpilor de execuție. De asemenea, se bazează pe convingerea că permiterea furnizorilor de a gestiona inventarul reduce numărul de straturi din lanțul de aprovizionare, sporind vizibilitatea stocurilor și reducând nivelurile globale ale stocurilor. Pentru a permite IF, datele de vânzări trebuie să fie furnizate furnizorului prin intermediul Transferului Electronic de Date (TED), prin alte mijloace electronice sau prin intermediul agenților umani tradiționali la puncte de vânzare.

Alți termeni pentru IF sunt inventarul continuu de reaprovizionare și inventarul gestionat de furnizor.

Originea inventarului gestionat de furnizori. Istorie

IF a început în domeniul comerțului cu amănuntul și a crescut de la răspunsul eficient al consumatorilor (REC), în care satisfacția consumatorilor sau așteptările consumatorilor privind disponibilitatea stocurilor reprezintă o modalitate importantă de a avea un avantaj competitiv față de alții. Wal-Mart este unul dintre pionierii de succes ai acestei strategii privind lanțul de aprovizionare.

IF progresează treptat spre forme bazate pe parteneriate strategice. Acest lucru influențează modul în care companiile își planifică inventarul, evoluând la Prognozarea colaborativă, și reaprovizionarea (PCR).

Utilizarea inventarului gestionat de furnizori. Aplicații

  • Erori în industrii sensibile. Exemplu: sectorul farmaceutic.
  • Deschideri de ”outlet-uri” multiple, bunuri de larg consum în mișcare rapidă. Exemplu: Wal-Mart.
  • Bunuri perisabile. Exemplu: K Mart.
  • Componente valoroase și imprevizibile. Exemplu: fabricarea de PC-uri. Comparați: modelul Kraljic.
  • Competiție puternică (marje de erori reduse). Exemplu: Automotive.

Pași în inventarul gestionat de furnizori. Proces

IF ar trebui să fie atins în mai multe etape:

  1. Să comunice așteptările tuturor părților interesate.
  2. Retailerul / distribuitorul trebuie să se angajeze să distribuie informații exacte.
  3. Furnizorul trebuie să asigure transmiterea, primirea și utilizarea fiabilă a informațiilor.
  4. Acord privind politica de plasare a comenzilor, împărțirea riscurilor și recompense. Timp și resurse umane.
  5. Testarea de lungă durată.
  6. Punerea în aplicare și evaluarea. Reglarea, ajustarea.
  7. Apreciați vânzătorii care își gestionează bine inventarul. Exemplu: promovarea la ”Directorul categoriei respective”, scheme de partajare a profitului, etc.

Punctele forte ale inventarului gestionat de furnizori. Beneficii

  • Nivelul lanțului de aprovizionare:
  • Nivelul scăzut al stocurilor la nivelul întregului lanț de aprovizionare.
  • Cresterea vanzarilor.
  • Reduce erorile de introducere a datelor la om.
  • Inventar:
  • mai bună înțelegere a cererii clienților (utilizarea mai bună a resurselor, reducerea stocurilor de materii prime și produse finite).
  • Îmbunătățirea, comunicarea mai directă cu clienții. Îmbunătățirea analizei de piață.
  • Creșterea vânzărilor prin scăderea stocurilor. Oportunitatea de a furniza servicii de gestionare a categoriilor de bunuri cât și a altor servicii cu valoare adăugată.
  • Furnizori:
  • Reducerea timpilor de reaprovizionare și reducerea costurilor inventarului.
  • Creșterea vânzărilor prin scăderea stocurilor.
  • Mai puțină activitate redundanță.
  • Construiți punctele strategice prin stabilirea unor relații puternice pe lanțul de aprovizionare.
  • Asistență furnizor pentru gestionarea categoriilor de produs.
  • Utilizatori finali:
  • Nivel sporit de servicii.
  • Reducerea stocurilor.

Limitările inventarului gestionat de furnizori. Dezavantaje

  • Succesul inițiativei IF depinde de puterea relației dintre vânzători și comercianți.
  • Creșterea dependenței dintre părți și creșterea costurilor de transfer.
  • Lipsa încrederii în schimbul de date poate duce la implementarea ineficientă într-una sau mai multe dintre următoarele forme:
  • Invisibilitatea inventarului.
  • Dezechilibru al stocurilor.
  • Costurile tehnologiei și schimbarea organizării.
  • Sunt necesare teste extinse de date și TED.
  • Pierderea spațiului necesar de rafturi la partea de vânzare poate duce la o atenție mai redusă a cumpărătorilor, în comparație cu concurenții care nu sunt încă în IF.
  • Promoțiile sau evenimentele speciale trebuie comunicate în prealabil pentru a evita greșelile de planificare a reaprovizionării (pierderea flexibilității).
  • Creșterea vulnerabilității pentru riscuri neprevăzute, cum ar fi grevele angajaților, uraganele etc., datorită nivelurilor scăzute ale stocurilor.
  • Cele mai multe beneficii sunt pentru clientul final și pentru partea de vânzare, în timp ce vânzătorul face o mare parte din muncă.

Ipotezele inventarului gestionat de furnizori. Condiții

IF este, de obicei, de succes pentru industrii și organizații cu următoarele caracteristici:

  • Mai multe puncte de vânzare, deoarece acestea sporesc beneficiile în comparație cu gestionarea tradițională a inventarului.
  • Consecințe grave în cazul erorilor umane (farmaceutice).
  • Industrii cu volum constant și înalt (comerț cu amănuntul, produse de consum).
  • Industrii cu inventar de mare valoare și un nivel ridicat de imprevizibilitate a cererii (High Tech).
  • Management puternic pentru a forma parteneriate strategice pe termen lung (Automotive). (Book: Edward, A Silver – Inventory Management and Production Planning and Scheduling – ; Book: David Simchi-Levi – Designing and Managing the Supply Chain – )

4. Centralizarea și descentralizarea? Descriere ↩

O organizație trebuie să ia decizii strategice și operaționale. Unde și de cine ar trebui să fie luate aceste decizii? Și: cum ar trebui să se adapteze structura organizației? Centralizarea și descentralizarea sunt două modalități opuse de a transfera puterea decizională și de a schimba structura organizatorică a organizațiilor în consecință.

Centralizare:

  • Definiție: Procesul de transfer și atribuire a autorității decizionale la niveluri mai ridicate ale unei ierarhii organizaționale.
  • Într-o organizație centralizată, procesul de luare a deciziilor a fost mutat la niveluri sau niveluri superioare ale organizației, cum ar fi un sediu central sau un centru corporativ.
  • Cunoștințele, informațiile și ideile sunt concentrate în partea de sus și deciziile sunt cascadate în jos în cadrul organizației.
  • Manșa de control a managerilor de top este relativ larg, iar în organizație există relativ multe niveluri. Comparați: Cele 14 Principii ale Managementului, Autor: Henri Fayol (1841 – 1925).
  • Diviziunea muncii, Autoritatea, Disciplina, Unitatea de comandă, Direcția, Subordonarea interesului particular celui general, Remunerația, Centralizarea (Descentralizarea), Ierarhia, Ordinea, Echitatea, Asigurarea securizării locului de muncă, Inițiativa, Spiritul de echipă.

Descentralizare:

  • Definiție: Procesul de transferare și atribuire a autorității decizionale la niveluri inferioare unei ierarhii organizaționale.
  • Într-o organizație descentralizată, procesul de luare a deciziilor a fost mutat la niveluri sau niveluri inferioare ale organizației, cum ar fi divizii, filiale, departamente sau filiale.
  • Cunoștințele, informațiile și ideile curg din partea de jos spre partea de sus a organizației.
  • Manșa de control a managerilor de vârf este relativ mică, iar organizația are relativ puține niveluri, deoarece există mai multă autonomie în rândul inferior.

Trei forme de descentralizare

Deconcentrarea. Cea mai slabă formă de descentralizare. Autoritatea de luare a deciziilor este redistribuită la niveluri inferioare sau regionale ale aceleiași organizații centrale.

Delegarea. O formă mai extinsă de descentralizare. Prin delegare, responsabilitatea pentru luarea deciziilor este transferată organizațiilor semi-autonome care nu sunt în întregime controlate de organizația centrală, dar care sunt în cele din urmă responsabile față de aceasta.

Transferul. Un al treilea tip de descentralizare este transferul. Autoritatea pentru luarea deciziilor este cedată complet unităților organizaționale autonome.

Punctele forte ale centralizării. Caracteristici

  • Filosofie / accent pe: controlul de sus în jos, conducere, viziune, strategie.
  • Luarea deciziilor: puternică, autoritară, vizionară, carismatică.
  • Schimbările organizaționale: vin de sus, după viziunea conducătorului.
  • Execuție: decisivă, rapidă, coordonată. Abilitatea de a răspunde rapid problemelor și schimbărilor majore.
  • Uniformitate. Risc scăzut de disidență sau conflicte între părți ale organizației.

Punctele forte ale descentralizării. caracteristici

  • Filosofie / accent pe: dinamica de jos în sus, politică, culturală și învățare.
  • Luarea deciziilor: democratică, participativă, detaliată.
  • Schimbări organizaționale: emergente în interacțiuni, dinamică organizațională.
  • Execuție: evolutivă, emergentă. Flexibilă, adaptată la problemele minore și la schimbări.
  • Participare, responsabilitate. Risc scăzut de comportament ne-inventat.

5. Definirea Managementului Talentului. Descriere. ↩

Managementul Talentelor este o abordare a gestionării capitalului uman pe tot parcursul ciclului de carieră. Aceasta presupune recrutarea, selecția, identificarea, păstrarea, gestionarea și dezvoltarea personalului considerat a avea un potențial de înaltă performanță sau poziții de conducere (uneori termenii sunt utilizați și pentru întreg personalul). Gestionarea talentelor face parte din Managementul resurselor umane.

Fiecare organizație are cerințe diferite pentru propria și viitoarea ”linie de talente”, precum și pentru diferite aspecte privind modul în care trebuie îndeplinite aceste cerințe. Aceste considerații trebuie să determine strategia managementului de talent pe care ar trebui ă o dezvolte fiecare organizație.

Acest termen este, de obicei, asociat cu practicile de management al resurselor umane bazate pe competențe. Deciziile de management ale talentelor sunt adesea ghidate de un set de competențe de bază organizaționale, precum și de competențe specifice poziției. Talentul poate include abilități, cunoștințe, abilități cognitive și potențial, experiență, trăsături personale (demonstrată prin comportamente definite). Valorile și preferințele de muncă ale angajaților au o importanță majoră.

Se pot distinge următoarele etape de maturitate a managementului talentului (studiu CIPD, 2006):

  1. Nu există strategii de gestionare a talentelor, politici sau practici formale dezvoltate
  2. Încercări izolate / tactice / locale ale activităților de management al talentelor
  3. Activități integrate și coordonate de management al talentelor pentru un anumit segment al organizației
  4. Strategia de gestionare a talentelor concepută pentru a furniza strategii de management corporativ și de resurse umane
  5. Strategia de gestionare a talentelor informează și este informată prin strategia corporativă / instituțională

Similar managementului capitalului uman.

Referință

Slimac, O. (2019, ianuarie). Reîntoarcerea la bază – Consilierul de achiziții (publice). Revista de Achiziții Publice, (136).

Notă editorială

Materialele publicate exprimă opiniile și analizele autorilor care le semnează și nu reprezintă în mod necesar poziția Achiziții Corecte / Correct Procurement. Fiecare autor răspunde, potrivit legii, pentru conținutul propriei contribuții, inclusiv pentru afirmațiile formulate, exactitatea informațiilor, indicarea surselor și respectarea drepturilor terților. Publicarea sau punerea la dispoziție a unui material nu constituie însușirea ori validarea tuturor opiniilor și concluziilor sale. Materialele au caracter informativ și nu înlocuiesc consultanța adaptată unei situații concrete. Prezenta notă nu exclude răspunderile care nu pot fi înlăturate prin lege.